Быстрый поиск

Реферат: Principala cauza a handicapului

II.Mişcările pasive.

Ameliorează circulaţia în membrele paretice, contribue la scăderea tonusului muscular, precum şi stimulează apariţia mişcărilor active datorită influienţei reflectorii a impulsaţiei aferente ce apare în muşchii şi articulaţiile membrelor paralizate.

Pentru a diminua hipertonusul muscular şi preîntîmpinarea apariţiei schineziilor musculare pasive se încep din articulaţiile mari a membrelor treptat trecînd la cele mici.

Mişcările pasive se fac atît pe partea bolnavă cît şi pe cea sănătoasă cu un temp lent (tempul rapid măreşte tonusul muscular). Pentru acasta metodistul cu o mînă apucă extremitatea mai sus de articulaţie, cu alta mai jos, făcînd apoi mişcări în aceasta articulaţie într-un volum cît mai deplin.

În fiecare articulaţie se fac 5-10 mişcări. Mişcările pasive se asociază cu gimnastica respiratorie şi învăţarea bolnavului în relaxarea activă a muşchilor.

În efectuarea mişcărilor pasive în articulaţia umărului nu se recomandă abducerea şi flexia bruscă a mîinii paretice în articulaţia umărului pentru a preîntîmpina traumatizarea ţesuturilor periarticulare.

Pentru a preîntîmpina extinderea capsulei articulaţiei umărului se întrebuiţează procediul “de înşurubare” a capului humeral în fosa articulară metodistul cu minele treimile inferioare a gambelor flectate în articulaţiile genunchiului şi efectuiază alterînd flexia şi extensia în articulaţia genunchilor şi coxofemurale cu alunecarea concomitentă a plantelor pe pat.

La efectuarea mişcărilor pasive un rol se acordă apariţiei sinchineziilor în membrele paretice. La efectuarea mişcărilor în membrul inferior cu scop de a preîntîmpina apariţia sinchineziilor în mîna paretică bolnavul încleaştă degetele mîinilor “în lacăt”, sau apucă cu palmele articulaţiile cotului.

În timpul cînd metodistul face mişcări pasivi în piciorul paretic, bolnavul cu mîna sănătoasă face mişcări cu mîna paretică opuse celor sinchinezice.

Pentru preîntîmpinarea sinchineziilor în picior la efectuarea mişcărilor

în membrele superioare picioarelor paretic poate fi fixat cu o langetă.

Ш MASAJUL

Mişcările active

În lipsa contraindicaţiilor se încep:

ictus hemoragic –la 15-20 zi

ictus ischemic-la 7-10 zi de boală.

Cerinţa de bază –dezolarea strictă a sarcinii şi creşterea ei treptată.

Se desting exerciţii cu caracter static în care are loc contracţia tonică a muşchilor şi exerciţii cu caracter dinamic-însoţit de efectuare mişcărilor. În pareze severe gimnastica activă se începe cu exerciţii cu caracter static ca fiind mai uşoare. Aceste exerciţii, constau în menţinerea segmentelor membrelor în poziţia dată.(de cinetoterapeut) .În tabelul 4.1 sînt arătate unele exerciţii de aşa caracter.

Exerciţiile cu caractre dinamic se efectuiază în primul rînd pentru muşchii tonusul cărora deobicei nu se măreşte: m. abductor a umărului, supinatori, extensorii braţului, mîinii, degetelor, m. abductori ai coapsei, flexării gambei şi plantei piciorului.

În pareze profunde se începe cu exerciţii ideomotorii (bolnavul la început trebuie să-şi imagineze singur exerciţiile date, iar apoi să-le efectuieze, comentîndu-le verbal) şi exerciţii în condiţii necomplicate.

Aceste condiţii constau în înlăturarea forţei de greutate, şi forţei de frecare ce complică efectuarea exerciţiilor. Pentru aceasta mişcările se fac pe o suprafaţă orizontală, netedă, cu ajutorul metodistului care menţine segmentele membrelor mai jos sau mai sus de articulaţia în mişcare.

O importanţă se acordă mişcărilor izolate în articulaţii. Petru aceasta se foloseşte procedeul de opunere mişcării active, ce permite metodistului de a regula cu sarcina în diferite grupe de muşchi. Trebuie de urmărit respiraţia (nu se permite reţinerea respiraţiei), extinderea m. hipertonici la inspiraţie. Se efectuiază toate mişcările posibile petru această articulaţie cu un temp lent. La baza formării deprinderilor motorii stă formarea unor legături între diferiţi analizatori corticali, atunci la gimnastică curativă se folosesc diferite forme de aferentaţii (stimulaţia proprio- şi exteroreceptorilor).

Spre sfîrşitul perioadei acute a bolii se complică şi caracterul mişcărilor active, fregvenţa repetării lor, se încep exerciţii şi pentru trunchi (întoarceri şi înclinări laterale, flexie, extensie.)

Începînd cu a 8-10 zi în ictus ischemic şi de la 3-4 săot. în ictus hemoragic dacă permite starea generală a bolnavului şi hemodinamică, bolnavul se învaţă a şede. La început bolnavului de 1-4 ori pe zi pe durată de 3-5 min. i se dă o poziţie semişezîndă sub un ungi de 30º. În decurs de cîteva zile sub controlul pulsului se măreşte unghiul şi durata. Accelerarea pulsului la schimbarea poziţiei nu trebuie să depăşească 20 b./min.,la apariţia unei tahicardii evidente se micşorează unghiul de aşezare şi durata procesului.

Peste 6 zile unghil de ridicare se măreşte pînă la 90º, iar durata - pînă la 15 min. apoi se învaţă aşezarea cu picioarele coborîte (mîna paretică se fixează pentru a preîntîmpina extinderea capsulei articulare a umărului.

În timpul aşezării piciorului sănătos periodic se aranjează pe cel bolnav pentru a repartiza masa corpului pe partea paretică.

Se trece la poziţia în picioare lîngă pat pe ambele picioare şi alterînd un picior cu altul (fixînd articulaţia genunchiului pe partea paretică cu ajutorul langetei),mersul pe loc, apoi pe mersul prin salon, coridor cu ajutorul metodistului, iar pe măsura îmbunătăţirii mersului – cu ajutorul cîrjelor.

Este important de a elabora un steriotip corect al mersului, care constă în flexia concomitentă a piciorului în articulaţia flexo-femurală , genunchiului , taloclurală. Ultima etapă este mersul pe scări . mîna paretică să fie fixată. Măsurile metodice pentru îngrijirea bolnavilor cu hemipareză sînt date (tab.4.3).

MASAJ (III punct al reabilitării pasive )

Masajul în lipsa contraindicaţiilor se începe la acelaşi termen după ictus, în ictus ischemic – la 2-4 zi de boală

ictus hemoragic – la 6-8 zi de boală.

Masajul se face în poziţia bolnavului culcat pe spate şi partea sănătoasă, zilnic, începînd cu durata de 10 min. şi treptat mărim durată pînă la 20 min. Masajul muşchilor poate influenţa la starea tonusului muscular: în pareze spastice excitarea energică a ţesuturilor duce la creşterea spasticităţii. Mărirea spasticităţii poate fi cauzate şi de tempul mişcărilor masante (semnul lent scade tonusul muscular).

Deoarece în hemiplegie este o hipertonie selective, masajul tot trebuie să fie selectiv.

La efectuarea masajului pentru muşchii hipertonici se face netezirea, frecarea circulară şi vibraţia neîntreruptă. La masarea muşchilor antagonişti se foloseşte netezirea, frecare şi vibraţia întreruptă.

Masajul se începe de la segmentele proximale şi continue spre cele distale a membrelor. Se atrage atenţie masării m. pectoral mare cu tonus mărit, se face netezire lentă, şi m. deltoid – cu tonus scăzut (se face masaj stimulant).

Masajul se face timp îndelungat, la un curs 30-40 de proceduri. Durată măsurilor de reabilitare în staţionar nu durează mai mult de 1,5-2 luni. Ulterior bolnavul se transferă la centre de reabilitare ambulatorii.

Tabelul 4.1.

Exerciţii pentru contracţia statică a muşchilor membrelor

№	Exerciţiul	Poziţia iniţială şi metodica de afectuare
1	Contracţie statică a muşchilor extensor a mîinii ( des. 4.7.)	Culcat pe o suprafaţă orizontală: pe spate, umărul paralel trunchiului, antebraţul flexat sub < 90 º după poziţie verticală. Metodistul susţine antebraţul bolnavului, bolnavul efectuează contracţia statică a muşchilor extensori ai mîinii
2	Contracţia statică a muşchilor flexori a braţului (des. 4.8)	Culcat pe o suprafaţă orizontală pe spate, umărul paralel trunchiului, antebraţul flexat sub < 90 º şi după poziţie verticală. Metodistul susţine antebraţul în această poziţie ţinînd bolnavul de mînă, bolnavul făcînd contracţia statică a muşchilor flexori a antebraţului.
3	Contracţia statica a muşchilor flexori a antebraţului (des. 4.9)	Culcat pe o suprafaţă orizontală pe spate. Mîna în extensie în articulaţia cotului la un < 180 º se ridică în sus . Metodistul ţinîndu-se de umărul bolnavului ţine mîna în poziţie verticală, bolnavul încercînd contracţia statică a muşchilor extensori ai antebraţului.
4	Contracţia statică a muşchilor flexori dorsali ai plantei (des. 4.10)	Culcat pe o suprafaţă orizontală, mîinile de-a lungul corpului, piciorul sănătos flectat în articulaţie genunchiului şi se sprijină cu planta pe pat, membrul paretic se aranjează pe cea sănătoasă gamba se aşează pe o suprafaţă orizontală. Bolnavul face contracţii statice a muşchilor flexori dorsali ai plantei.
5	Contracţia statică a muşchilor extensori ai gambei (des. 4.1)	Culcat pe spate pe o suprafaţă orizontală, mîinele de-a lungul corpului, piciorul sănătos flectat în articulaţia genunchiului şi sprijinit planta de pat, piciorul paretic se aranjează pe cel sănătos, apoi gamba piciorului paretic se extinde în articulaţia genunchiului sub < 180 º, şi se susţine de metodist. Bolnavul menţine gamba în poziţia dată – vertical.
6	Contracţia statică a muşchilor flexori ai gambei (des. 4.2)	Culcat pe burtă, flexată în articulaţia genunchiului sub < 90 º, gamba poziţionată în poziţie verticală şi susţinută de metodist. Bolnavul se stăruie să menţină gamba în poziţie verticală.
7	Contracţia statică a muşchilor flexori ai coapsei (des.4.13)	Culcat pe o suprafaţă orizontală, pe spate, piciorul paretic flexat sub < drept în articulaţia coxo-femurală şi articulaţia genunchiului, gamba susţinută de metodist. Bolnavul susţine coapsa în poziţie orizontală dată.