Реферат: Principala cauza a handicapului

Metodica îndeplinirii

Bolnavul culcat pe spate, picioarele flexate în articulaţiile genunchilor şi sprijinindu-se pe plante. Ajutorul rădică bazinul bolnavului şi îl trage într-o parte, apoi cu ajutorul pernei se trec şi umerii bolnavului.

Pasiv: piciorul paretic flexat în articulaţie genunchiului, mîinile bolnavului împreună. La rostogolire bolnavul se susţine de umăr şi coapsă.

Activ: bolnavul ţine mîinile unite împreună, trece piciorul paretic peste cel sănătos, începînd de la coapsă. 

Pasiv: bolnavul în poziţie cu picioarele flectate se rostogoleşte peste partea paretică, la trecerea în poziţia şezîndă bolnavul se susţine de marginea patului.

Activ: bolnavul culcat pe partea paretică. Pentru ca să se aşeze, se sprijină de marginea patului cu mîna sănătoasă, ajutorul susţine coapsa pacientului şi îndreaptă umărul din partea sănătoasă în sus.

Pasiv: ajutorul stă în faţa bolnavului, apucă bolnavul de umeri, susţinînd mîna paretică întinsă între umărul şu trunchiul său, genunchiul piciorului paretic este cuprins între genunchiul ajutorului. Greutatea bolnavului se trece pe tălpi, apoi ajutorul îndreaptă umerii bolnavului înainte şi în jos, ajutînd la aceea ca tălpile bolnavului să se desparte de podea. Apoi se trece şi trunchiul bolnavului.

Activ: bolnavul lasă picioarele pe podea, tălpile se află pe o linie verticală cu genunchii, mîinele în lacăt întinse înainte. Tălpile se desprind de podea, iar în greutatea corpului se trece înainte, bolnavul se deplasează spre scaun sau pat. Ajutorul susţine bolnavul de coapse şi coordonează mişcările, redîndule plasticitate. Pentru a uşura anteflexia bolnavului în faţa lui se aranjează un scaun, de care pacientul se poate sprijini în timpul sculării.    

Pasiv: masa corpului bolnavului se trece lent dintr-o parte în alta, schimbînd concomitent şi tălpile. Mîinele sînt fixate în lacăt şi întinse înainte.

Activ: bolnavul desinestătător îndeplineşte mişcările susnumite, mîinele întinse înainte.

Bolnavul ocupă o poziţie “picior peste picior”, îmbracă pantalonii pe piciorul paretic cu ajutorul mînii sănătoase; aranjează piciorul paretic pe podea astfel ca degetele piciorului să fie pe o linie verticală cu genunchiul; piciorul sănătos îl îmbracă în pantalon. Înainte de aşi trage pantalonii bolnavul trebuie să se asigure că îşi menţine echilibru în picioare. Pentru a fi mai sigur se poate sprijini de masă.

Metodistul: îndreaptă mîna bolnavului în timpul primei faze de îmbrăcare; controlează trecerea greutăţii corpului pe piciorul paretic; ajută la fixarea genunchiului piciorului paretic în timpul fazei a doua de îmbrăcare.

Bolnavul: aranjează maioul pe coapsa piciorului sănătos cu tăitura mare în jos, mîna paretica fiind strînsă între genunchi pentru preîntîmpinarea sinchineziilor patologice, cu ajutorul mîinii sănătoase îmbracă maioul peste cap. La îmbrăcarea maioului peste cap corpul rămîne uşor flectat, apoi bolnavul se îndreaptă şi  – şi aranjează maioul.

 Metodistul: îndreaptă mîna paretică în mînecă; ajută la îmbrăcarea maioului peste cap.

Îmbrăcarea cămaşei

(des. 4.27)

Bolnavul: se aşează aşa ca pentru îmbrăcarea maioului; aranjează cămaşa pe genunchiul piciorului paretic cu gulerul în jos; mîna paretică se strînge între genunchi pentru preîntîmpinarea sinchineziei; aranjează mîneca pentru măna paretică între genunchi; cu măna sănătoasă trage măneca pe măna paretică pînă la nivelul umărului; se apucă cămaşa şi se îmbracă mîna sănătoasă.

Metodist: îndreaptă mîna paretică în mîneca hainei.   

Bolnavul: ocupă poziţia iniţială, arătată pe desen, desface ciorapu cu degetul mare, indicator şi mediu, încalţă ciorapul. Încalţă încălţămintea pe degete, pune talpa cu piciorul pe podea şi încalţă piciorul.

Metodistul: la necesitate corectează poziţia încălţămintei la prima etapă; exercită presiune pe genunchiul paretic la etapa a doua.

Bolnavul: se convinge în stabilitatea sa; după măsura posibilităţilor îndeplineşte procedurile corespunzătoare cu ambele mîini.

Metodistul: ajută bolnavului la menţinerea echilibrului, îi ajută la menţinerea mîinii paretice. Sînt necesare pauze scurte pentru restabilirea echilibrului pacientului.

Bolnavul: ocupă o poziţie comodă la masă, mîna paretică întinsă înainte şi stă pe masă.

Metodistul: coordonează mişcările bolnavului.

Bolnavul: şede pe scaun, roteşte robinetul, controlează temperatura apei cu mîna sănătoasă.

Metodistul: controlează ambele mîini ale bolnavului.

Spălarea cu ajutorul mîinii sănătoase

(des. 4.32)

Bolnavul: menţine echilibrul în poziţie şezîndă (trunchiul puţin înclinat înainte, umărul paretic întins) îndreaptă mîna paretică pe chiuvetă, spală mîna şi faţa.

Metodistul: supraveghează echilibrul bolnavului. Pe contul schimbării înălţimii scaunului e posibil de a preîntîmpina contracţia muşchilor mîini în cazul hipertonic, luxaţia umărului pe contul întinderii capsulei articulaţiei umărului în caz de hipotonie musculară. 

Spălarea mîinii sănătoase cu mîna paretică

(des. 4.33)

Bolnavul: ia în mîna paretică bureta, iar cu mîna sănătoasă se susţine de marginea mesei sau chiuvetei.

Metodistul: coordonează mişcările mîinii paretice în timpul spălării, susţine mîna de cot, trage umărului mîinii paretice înainte. Ştergarul se trage peste mîna paretică de către bolnav sau metodist.

Bolnavul: aranjează piciorul sănătos pe linie medie, apoi apucă cu ambele mîini piciorul paretic în regiunea genunchiului; piciorul paretic îl pune pe cel sănătos , spală piciorul paretic.

Metodistul: controlează piciorul sănătos, urmăreşte poziţia celui paretic. În timpul cînd bolnavul stă cu piciorul peste picior trebuie de urmărit ca centru de greutatea să se proiecteze pe vîrful degetelor piciorului paretic.

Bolnavul: stă în faţa chiuvetei, trece greutatea de pe piciorul bolnav pe cel sănătos, se spală.

Metodistul: ajută la trecere greutăţii corpului. Dacă în timpul procedurii pacientul pierde echilibrul e necesar de a face întreruperi pentru a restabili echilibru.